Despre valoare

Înţelepciunea antică descrie ca posibile metode de eternizare a condiţiei umane două concepte : arta şi iubirea. Suma volorilor existenţiale este descrisă generos de personalitatea individului, împărţit mereu între spirit şi materie. Experienţa ne ajută să distingem şi să fabricăm valoarea pe suportul unor judecaţi mai mult sau mai puţin subiective. Reuşim doar atunci, când asigurăm o armonie cristalină între noi şi lume, iar ceea ce ni se potriveşte ca formă de percepţie acceptă trăsătura general umană. Se pare că prin artă şi iubire suntem mai aproape de echilibrarea balanţei, putem judeca şi dispunem de judecata altora. Sistemul acesta de dependenţa reciprocă ne modelează şi imprimă eticheta valorii, într-un univers paralel al existenţei. Viaţa inserează la rădăcina egou-lui simţul reconsiderării spirituale, transformându-ne în valori conceptuale, anulând anonimatul. Arta şi iubirea reconsideră ceea ce nu s-a enunţat la începutul vieţii, de aceea reprezentarea lor este o problemă de experienţă, pe finalul curbei noastre existenţiale.Prin artă şi iubire câştigăm preţuirea celorlalţi, devenim reprezentativi şi reprezentăm continuu...