"Il s'agit d'une appetence spirituelle et physique, un éréthisme multiforme du sujet, le portant à la fois vers tous les objets de la connaissance et de la volupté".
Sensurile rafinate ale gidismului angajează un senzualism subtil al cunoaşterii şi o acceptare a lumii în multitudinea de înfăţişări, dincolo de limite şi de impresionismul subiectiv. O viaţă interioară nu poate fi reconstituită în infinitele ei nuanţe şi faze de evoluţie, oricât ar fi de susţinut şi de adaptat efortul expresiei. Se poate totuşi defini poziţia spirituală a scriitorului cu ajutorul coordonatelor pe care acesta le-a statornicit în Journal (1889-1951). Portretul, sumar reliefat, al omului şi scriitorului André Gide prinde contur din mobilitatea spiritului, evoluţia sa în meandrele noutăţii şi din gîndirea care stabileşte contacte repezi, pe suprafeţe limitate, fără să aspire la îmbrăţişarea totală şi la epuizarea prin adâncire. Perspectivele îi sunt oferite cititorului fără nici un comentariu, el fiind astfel instituit ca unic judecător. Într-o astfel de ipostază îl regăsim pe Gide contemporanul generaţiilor interbelice europene, directorul de conştiinţă al acestora, marele "inquieteur" care impulsionează confruntarea semenilor cu adevărurile cele mai atroce, în spiritul desăvârşitei sincerităţi faţă de ei înşişi. Embrionul modernităţii trebuie căutat într-o astfel de sugestie dacă invocăm influenţa scriitorului francez asupra spaţiului cultural românesc.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire