Modul de a fi în lume

Personajele sunt fiinţe de carton, uneori ispite şi, în cele mai fericite cazuri, oglinzi itinerante constructive, frizând modul de a fi în lume al autorului. Cea mai utilă manieră de a verifica această teorie pare a fi situaţia în care participăm (asemeni unor personaje) la un scenariu iscat de realitate, în interiorul unei istorii, obligatoriu de trăit. O întâmplare de acest gen mi-a copleşit ziua, atunci când am revăzut chipul familiar al domnului R.M., invitat de onoare în spaţiul conferinţei francofonilor din universitate. Nu era locul său acolo, aşezat pe un scaun înalt, înghesuit din laturi de prodecan şi decan. Imaginea sa destinsă, în faţa cănii de ceai din braseria Ciro, completa fals, aproape pleonastic, noua ipostază. Am înţeles că trimisese pe altcineva să ocupe dimensiunea oficială şi că personajul R.M. conta în ochii invitaţilor mai mult decât persoana.