Pages

vendredi 13 novembre 2009

Semantica unei zile

Orele rămase din zi nu mă nelinişteau şi ceea ce părea absurd e că trebuinţele sociale înfloreau ispititor în momente de imediată decizie. Astfel se explică de ce în reprezentarea serii dinaintea plecării mele, Cora trăia cu entuziasm ultimele clipe ale verii. Îşi ducea mâna la tâmplă şi stătea ore întregi în faţa paginii albe, iar maşina de scris nu cuteza să vorbească. Intrasem în camera ei, descoperindu-mă politicos, de parcă aş fi intrat în capela servituţii, impresionat de mâinile, neobişnuit de albe, ale femeii. Am scos mecanic din rucsac tarta pregătită de M-me Rizaou şi am întins-o fără să privesc. Lumina tăia geometric în buclele Corei un relief abrupt, misterios, peste care se auzeau infinite migraţii de afecte. Uitasem cât de timorant e să priveşti oglinda în suma de clipe care te volubilizează... Cora tocmai impregna acest înţeles, iar eu deveneam decor şi adjectiv în mersul limpede al unei poezii tanatice....Un angajament din partea mea ar fi tulburat apele. Apoi personajul pe care îl creasem şi de la care aşteptam o formalitate confortabilă şi confidenţială, pentru fiecare seară sfânta de singurătate, se depărta încet de ficţiunea Corei de care îl legasem, mai mult în joacă. Îmi dădeam seama de farsa imensă ce mă victimizase aici, pe pământ şi miile de chipuri pe care le-aş fi putut desluşi într-un alt colţ de lume, cereau tribute de insomnie şi regret. Râdeam atunci şi coloram braţul Corei în nuanţa ciocolatei, iar pieţei în care aşteptam autobuzul, zilnic, îi trasam încă două diagonale corintice, cu pertinenţă renascentistă. Cunoasteam oamenii de-aproape, cu sufletul lor zemos de unicitate, strângând mâinile în jurul unor instrumente ascuţite, în buzunare de smarald, aşteptând momentul când se vor sfâşia. Am coborât în viteză din tramvaiul în mişcare, gândindu-mă că poate găsesc pe cineva la ghişeu înainte de schimbul de tură...Pe drum, exerciţii de dicţie şi începuturi de fraze economice, se înghesuiau în minte obsedant.... "Vă rog să ..." , "Fiţi amabilă..", "Nu vă supăraţi..."
O importanţă deosebită simţeam că trebuie să le acord dacă vreau să nu scap ziua asta fără dialog. Am intrat în sala de aşteptare şi în scurt timp am fost chemat....

0 commentaires:

Enregistrer un commentaire