Un simplu dialog

-Bună ziua!- spuse speriat cel care nu vrea nimic de la vânzătorul de vechituri.
-Bună ziua!- zâmbeşte negustorul cu mâinile aşezate pe spătarul scaunului cu boltă. Privirea lui invită şi de pleoape are atârnate fâşii de chitanţe, coduri de bare cu miros de levănţică şi împărăţia lui e universală şi dulce ca Occidentul, visat la 20 de ani. dar visul nu e de vânzare!
-Bună ziua! - zise şi cumpărătorul. pentru o clipă, negustorul rămase fără marfa lui preţioasă, speriat şi inutil. Visul său fredona o melodie caldă, de nuntă. Cu atâta marfă în pleoapele ochilor,cumpărătorul s-a prăbuşit ostenit într-un scaun de răchită, oftând.Negustorul a întors privirea peste umăr şi a plecat gârbovit.
-Bună ziua! - spuse abia şoptit.
-Bună ziua! - am răspuns alb, sub lumina neoanelor.